Pornind de la recent anunţata demarare a operaţiunii de răscumpărare a propriilor acţiuni în limita a 10% din capitalul social în vederea susţinerii cursului bursier al acestora şi a reducerii ulterioare a capitalului, consider necesară punctarea câtorva aspecte, importante din punct de vedere financiar, cu privire la valoarea reală a Fondului Proprietatea. Mi se pare oportună această intervenţie în opoziţie cu presiunea mediatică creată cu ocazia recentei listări la bursă şi întreţinută de diverşi intermediari aflaţi în evident conflict de interese în realitate. Fac precizarea că cele de mai jos nu constituie în niciun fel recomandări de investiţii reprezentând un punct de vedere strict personal al autorului.

Calitatea portofoliului

Circa 74% din valoarea activului net al Fondului la finele lunii octombrie 2010 era reprezentată de societăţi la care ponderea deţinută de acesta în capitalul social era mai mică de 33%. Din cele 18 societăţi aflate în portofoliu la care participaţia era mai mare de 33% la aceeaşi dată, numai două au distribuit dividende. Cu alte cuvinte, acesta deţine o poziţie semnificativă la societăţile puţin profitabile, în timp ce la societăţile profitabile poziţia în structura acţionariatului este redusă. În aceste condiţii puterea de impunere a propriilor strategii de dezvoltare în cadrul organelor de administrare a acestor companii este relativ scăzută. Mai mult decât atât, relaţiile dintre Fond şi stat ca acţionar majoritar al unora din societăţile cu potenţialul de creştere cel mai important au devenit încordate, fapt atestat de litigiile existente între cele două părţi. Exemplul donaţiei efectuate de către Romgaz este partea vizibilă a aisbergului.

Gradul de concentrare al portofoliului după criteriul activităţii desfăşurate de către firmele din portofoliu este ridicat: peste 88% reprezintă activităţi din sectoarele electr