Anunțul domnului Kelemen Hunor legat de propunerea UDMR de coborâre a pragului electoral la 3% pentru alegerile locale a trecut relativ neobservat. Iar în cazurile în care mass-media a pus subiectul în discuție pe online, reacțiile venite de la comentatori au fost, în cea mai mare parte, negative. Printre puținele personalități care au susținut ideea se numără europarlamentarul PDL Cristian Preda, care a mers însă mai departe.
”Kelemen Hunor a anuntat ca UDMR vrea coborarea pragului electoral la alegerile locale, de la 5 la 3 la suta. Daca sistemul de vot ramane unul inspirat de o filosofie proportionalista, cred ca pragul trebuie diminuat si la legislative”, scrie domnul Cristian Preda pe blogul personal, concluzionând că ”pragul de 5% nu exclude partidele minuscule” (dând exemplul PC, care a reușit să fenteze de două ori acest prag și se pregăteșete să o facă și a treia oară), ”ci descurajează actori cu adevărat noi”.
Chiar dacă, intenția UDMR este mai degrabă de a-și asigura reprezentativitatea în localitățile în care comunitatea maghiară este restrânsă în jurul acestui procent, domnul Cristian Preda are dreptate. Mai ales în contextul politic actual al României. Pentru că, de această dată, discuțiile teoretice nu mai pot evita situația reală. Este inutil să gândești un sistem electoral ”în vid”, fără a ține cont de ”forțele de frecare” existente într-un anumit moment istoric.
Iar România trece printr-un moment în care are nevoie de noi actori politici. Iar acești actori politici noi au nevoie de o șansă pentru a se impune. Iar pragul electoral de 3% le poate oferi o asemenea șansă. Pragul electoral de 5% este inhibator atât pentru cei care ar vrea să pună bazele unor formațiuni noi, dar și pentru electorat. Pe de o parte e vorba de electoratul dezamăgit de toate partidele aflate acum ”pe piață” și care, în lipsă de alternative va rămâne acasă
