Acum, există patru feluri de pensii militare: 1 – care staţionează, 2 – care cresc uşor, 3 – care scad uşor, 4 – pensii de escroci.
+ Click pe grafic pentru mărire +
Cea mai fără rost dilemă a momentului este dacă militarii merită sau nu pensii mai mari decât pensionarii de rând. Nu s-a pus vreodată problema în termenii aceştia şi, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu se întâmplă. Asta s-a văzut deja – majoritatea pensiilor crescu uşor. Tot ce contează sunt excepţiile – pensiile care cresc mult.
Diferenţa esenţială dintre un civil şi un militar este că primul răspunde pentru atribuţiile de serviciu după Codul Muncii iar al doilea – după Codul Penal, cu propria libertate. Înseamnă asta că are dreptul la o pensie mai mare? Nici vorbă! Are dreptul doar la o ofertă salarială pe care o poate accepta sau nu. Privilegiul pensiei este o invenţie post-factum a câtorva privilegiaţi care au profitat de o conjunctură şi au sucit nişte reguli în favoarea lor.
În realitate, “pensiile” militare nu au fost gândite să fie mai mari. Mai îndelungate – da – cu faza intermediară a rezervei înainte de retragerea definitivă. Statul s-a gândit, la început, să scutească efortul contabil de-a muta banii dintr-un buzunar în altul plătind contribuţii în contul de pensii. Mai uşor era să se angajeze că va plăti solde de la buget până la moarte. A fost şi o formă prin care statul s-a împrumutat de la generaţiile viitoare. Militarii au economisit ipoteticele contribuţii cuvenite iar acum le aşteaptă înapoi.
Însă niciodată sistemul nu a fost gândit pentru a oferi pensii substanţial mai mari în raport cu câştigurile din viaţa activă. Aşa cum se vede la recalculări, majoritatea diferenţelor sunt de câteva zeci de lei în minus sau – cel mai adesea – în plus. De ce apar ele? Iată scenariile.
1. Cariera militară firească include nişte termene relativ precise de avan
