Patru din şase investitori au decis să spună adio investiţiei în cele două reactoare noi de 4 miliarde de euro de la Cernavodă, cel mai mare proiect de investiţii al României din ultimii 20 de ani.
Blocajul de la reactoarele 3 şi 4 aminteşte însă de lista lungă a proiectelor de centrale noi concepute în anii de creştere economică din care nu s-a ales nimic. Întrebarea care se ridică este cine răspunde de acest eşec şi care sunt riscurile la care se supune România?
Într-o prezentare recentă, făcută cu ocazia unei conferinţe pe tema energiei eoliene - aparent singurul lucru care mai mişcă în energia românească -, Alexandru Săndulescu, director general de politici energetice din cadrul Ministerului Economiei, spunea că în următorii zece ani cam 28% din unităţile de producere a energiei electrice existente trebuie înlocuite şi până în 2035 mai bine de jumătate din vechile centrale ar trebui schimbate cu grupuri noi.
În tot acest scenariu, care face parte din noua strategie energetică a României pentru 2011-2035, menită s-o înlocuiască pe defuncta strategie pentru 2007-2020, capacităţile nucleare ar trebui să se tripleze, scrie revista BUSINESS Magazin (www.businessmagazin.ro).
Pe hârtie, lucrurile stau bine, graficele urmează o logică absolut normală în care vechile centrale termo vor fi înlocuite de hidrocentrale noi şi de reactoare mari. În realitate însă, patru din şase investitori au decis să spună adio investiţiei în cele două reactoare noi de 4 miliarde de euro de la Cernavodă.
Statul, reprezentat de Nuclearelectrica, stă acum pe un munte de acţiuni nedorite, după ce a reuşit să mai aibă doar doi parteneri în proiect - Enel şi ArcelorMittal România -, după ce cehii de la CEZ au plecat încă de anul trecut, iar RWE (Germania), GDF SUEZ (grup franco-belgian) şi Iberdrola (Spania) au anunţat în comun că se retrag din cauza incertitu
