- Comentariu - nr. 713 / 2 Februarie, 2011 De cand e "lumea civilizata" au existat partide de Opozitie, partide la Putere si… doctrine ideologice. Unii politicieni (de cariera, evident) tineau atat de mult la o anumita doctrina, incat preferau sa paraseasca partidul, decat sa-si schimbe doctrina ideologica, in numele careia au acceptat sa faca politica. Ceea ce nu este cazul in prezent, cand trecerea de la un partid la altul, de la o ideologie la alta, de la stanga la dreapta - fenomen numit si traseism politic - a ajuns sa devina echivalentul unei operatii de schimbare de sex. O intrebare simpla: ce incredere mai poti avea intr-un "politician" care, la un moment dat, se bate cu caramida in piept ca este "mare liberal", ori, la fel de mare, "social-democrat", ori "pedelist", pentru ca apoi sa-l gasesti in barca altui partid, sa lupte (fals, desigur) in numele unei doctrine, denigrata de el anterior? Astazi, in anul de gratie 2011, an preelectoral, senatorul sau deputatul trece cu atata usurinta dintr-un partid in altul (ori se declara "independent") de parca ar iesi de la toaleta inapoi in bucatarie (cascavalul fiind mai frumos mirositor!); ca si cum niciodata nu ar fi tinut discursuri inflacarate in numele unei cauze pe care acum o combate! Mai mult, se revendica de la doctrine si politicieni de altadata, in care poate n-au crezut niciodata. Nu sunt toate acestea mostre de (anti) democratie? Pai, sunt, dar asta nu-i totul. Sa luam in discutie una dintre motiunile de cenzura ale Opozitiei. Ce a reprezentat ea? Un test, un avertisment moral-politic; ocazia de a verifica daca executivul mai are sprijin politic suficient spre a guverna. Or, pentru ca testul sa fi fost relevant, intregul Parlament trebuia sa se exprime prin vot. Caracterul votului nu este un drept al alesilor, ci dreptul comunitatii cetatenilor-electori, ca subiect colectiv. Legea prevede recurgerea l