Cei pe care i-a trimis în spatele gratiilor i se confesează adesea, ba chiar au ajuns să-l roage să le ajute familiile. Iar el, când poate, îi ajută. A dat lecţii de scris şi citit tâlharilor şi criminalilor, unora le-a găsit locuri de muncă şi locuinţe. Unii s-au pus pe calea cea dreaptă, alţii s-au întors la "mititica", dar tot i-au mulţumit că a fost om cu ei.
Viorel Gavra, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, e un magistrat atipic pentru o instituţie prin definiţie inflexibilă. Îndrăgostit de muzica clasică şi înot, sport pe care-l practică şi acum, la 56 de ani, se declară singur "cel mai reclamat magistrat" din judeţ, iar principala modalitate prin care a eficientizat activitatea subalternilor e exemplul personal: la serviciu vine primul şi pleacă ultimul.
Securitatea nu comanda
- Aţi fost procuror şi pe vremea comuniştilor. Când era mai bine?
- Într-un fel, era mai bine atunci. Sunt procuror din 1982, deci ştiu ce spun. Nu era o avalanşă de acte normative, ca acum, când prin ordonanţe de Guvern se schimbă legi. În plus, era un control ierarhic mai strict.IarSecuritatea nu comanda procurorilor, cel puţin nu celor pe care eu i-am cunoscut. Eventual se implica atunci când procurorii cereau aprobare să trimită în judecată membri de partid.
- În anii 90 ingerinţele politicului în Justiţie erau aproape recunoscute pe faţă. Mai comandă şi acum partidul?
- Erau într-adevăr ingerinţe, dar exclusiv în ce priveşte numirea şefilor de Parchete. În rest, nu am cunoscut presiuni. Culmea, atunci nu se amestecau. Acum însă, partidele fac zid în jurul oamenilor lor care au probleme penale. Din punctul meu de vedere, greşesc, căci dosarele penale înseamnă probe, iar partidele ar trebui să înţeleagă că, solidarizându-se cu cei anchetaţi, îşi pierd credibilitatea.
"S-a îmbătat fostul meu şef şi a crezut că-i vreau postul" @N