De la frățiile de cruce şi închisorile comuniste la experiența americană şi adaptarea în Hawaii.

Mitropolitul Bartolomeu a avut un destin spectaculos. S-a născut în 1921 într-o familie de ţărani din Glăvile Vâlcei, a absolvit Seminarul Teologic Central din Bucureşti şi şi-a dorit să facă Medicina şi Conservatorul. A fost exmatriculat însă de la ambele facultăţi după ce şi-a atras ostilitatea comuniştilor şi, ulterior, a urmat Teologia.

S-a călugărit în 1942, iar în 1948 a fost adus de PF Iustinian la Patriarhie, unde a ocupat diverse posturi până în 1958, când a fost arestat, în baza legăturilor legionare pe care le avusese. În 1964, la scurt timp după eliberarea din închisoare a fost trimis în America pentru reorganizarea Episcopiei Ortodoxe.

În 1971, şi-a luat un an sabatic pe care şi l-a petrecut în Hawaii, unde s-a dedicat literaturii. În 1976, comuniştii au refuzat să-l mai lase să se întoarcă în State. A rămas la Patriarhie ca şef al Institutului Biblic, până în 1982, când, în urma divergenţelor cu noul patriarh Iustin, s-a retras la Mănăstirea Văratec. În 1993, a fost ales episcop de Cluj, cu sprijinul actualului patriarh, alături de care făcuse parte în 1990 din Grupul de reflecţie pentru reînnoirea Bisericii.

În perioada americană şi-a scris şi memoriile, care, cu o completare făcută după trei decenii, în 2004, au fost publicate în urmă cu trei ani la Polirom. Cât de sincer a fost însă mitropolitul în aceste memorii este greu de evaluat atâta vreme cât a scris că nu a colaborat cu Securitatea, iar în 2008 CNSAS l-a deconspirat ca fiind informatorul "Apostol" din dosarul fostului mitropolit al Ardealului Antonie Plămădeală, pe baza a două note pe care le-ar fi dat imediat după ieşirea din închisoare şi înainte de plecarea în America. Memoriile au fost însă apreciate pentru savoarea şi valoarea lor literară.