Foer a încercat să răspundă la întrebări simple, care ascund uneori răspunsuri tulburătoare: "E fotbalul numai un joc?". "Sînt suporterii doar iubitori de sport?". Într-o lume în schimbare, fotbalul devine vîrful de lance al globalizării
În 2001, ziaristul american Franklin Foer, 36 de ani, era redactor la The New Republic, un săptămînal al cărui editor-şef fusese timp de patru ani. Avea în spate experienţe jurnalistice inclusiv la New York Times şi Wall Street Journal.
Din dragoste pentru fotbal şi intrigat de globalizare, părăseşte postul şi, timp de opt luni, călătoreşte pe stadioane de pe mapamond. Spre a înţelege mersul lumii şi într-o altfel de cheie decît cea politicianistă.
Rezultatul e o carte provocatoare, apărută în 2004 şi distribuită pe piaţa din Europa, dar netradusă pînă acum în limba română: "How football explains the world: an unlikely theory of globalization" (Cum explică fotbalul lumea: o teorie neverosimilă a globalizării). Urmează poveşti impresionante din această aventură, de pe San Siro pînă pe arenele din Iran.
Zanetti ignorat de fanii comunişti ai lui Inter
Două paradoxuri deschid fotbalul italian. Primul e faima arbitrului Collina, care "contrazice toate legile celebrităţii în sport" cu înfăţişarea lui "de casă bîntuită", ochii ieşiţi din orbite şi chelia "tip Kojak". Apoi stilul de joc inestetic, la un popor ai cărui bărbaţi "consumă energii mentale considerabile ca să asorteze şosetele cu cureaua".
Fotbalul italian îl frapează pe Foer prin "cel mai mare clişeu" al peninsularilor: implorarea arbitrilor cu palmele împreunate. Iar şocul total îl trăieşte într-un club de intelectuali comunişti, fani ai lui Inter, unde participă la o serată literară dedicată căpitanului Javier Zanetti. Întîlnirea devine prilej pentru discuţii aprinse legate de legendele interiste de-