Până la arestarea preventivă a baronului pesedist Nicolescu, un virtual deţinut politic al regimului de tristă contemporaneitate Băsescu, mi-am imaginat că dacă scuturi arborele genealogic al partidului condus de Victor Ponta dai peste uscăturile emanate postdecembrist. Sursa: EVZ

Cele care, ratând o lovitură de stat şi trezindu-se că trebuie să conducă o nescontată Revoluţie, au conceput apoi un stat corupt şi sălbatic. Şi au compromis, pe rând, pluripartidismul, privatizarea, împroprietărirea, tranziţia, tot.

A fost suficient ca pichetarii zilelor noastre să se suie într-un autobuz electoral pentru a-şi clama la Piteşti sprijinul pentru "Vecinul" Nicolescu - deşi nici măcar baronul de Argeş n-are suficiente proprietăţi, precum fratele pesedist Negoiţă, care e mai tare, fiind vecin cu el însuşi - ca să înţeleg că m-am înşelat: "nepoţii" lui Iliescu nu se revendică de la formaţiunea care a triumfat în Duminica Orbului din 1990. Ci chiar de la Partidul Comunist de pe timpurile menţionate în nemuritoarele versuri: "Privesc din Doftana prin gratii de fier/Departe, în zare, un petic de cer".

Recuperarea ideologică a fost puţin remarcată, în pofida faptului că e "foarte excelentă". Îi aparţine, adică, lui Marian Vanghelie. Doar e cel mai charismatic pesedist. Aşa avea să constate Ciutacu, unul dintre intelectualii lui Gâdea, cu un licăr de inteligenţă în priviri ţinând până la primul clipit. Se făcea că abia începuse săptămâna, iar în direct la moguliziuni se transmitea un tărăboi desprins parcă din pana proletcultistului: "Vuiau munţii de mânie/Vuia peştera pustie/Vuia codrul cu izvorul/Şi vuia, vuia poporul". Pesedeii se autopichetau, fiind avertizaţi că pedeliciul Mircea Andrei era pregătit să intervină cu nişte oameni în stare de ebrietate (logic, cum să ţii treaz cu portocaliii?!).

În faţa câtorva pâlcuri de cetăţeni zb