Numele omului e o taină. Teologul rus Pavel Florenski afirma: „Spune-mi numele tău şi am să-ţi spun cine eşti", dând de înţeles că destinul nostru se conţine în numele fiecăruia dintre noi. Tot el zice că un nume strâmb înseamnă şi un destin strâmb. Satele noastre, româneşti din zorii istoriei, sunt doldora de nume ruseşti. Astfel că astăzi, după două secole de deznaţionalizare în galop a Basarabiei, dacă ne luăm după nume, se creează impresia că am fi mai degrabă o ţară de ruşi moldovenizaţi. Unul dintre scopurile celora care s-au lăţit peste noi a fost să ne fure numele şi identitatea şi să ne pricopsească cu nume şi identitate false. Pentru că nu au putut să ne schimbe sufletul, ei au făcut ceea ce le-a fost mai la îndemână: au atentat la numele noastre.

Timp de 200 de ani acestea au fost rusificate, ucrainizate, polonizate, slavonizate etc., s-a făcut totul ca ele să nu rămână româneşti. Această campanie neîntreruptă făcea parte dintr-o politică de stat atât în Rusia ţaristă, cât şi în cea sovietică, astfel încât Moldova de dincolo de Prut să nu aibă niciodată vreo pretenţie de a recupera cealaltă Moldovă, care urma să lase impresia a fi locuită de nemoldoveni.

Cunoscutul cercetător al trecutului basarabean Gheorghe Bezviconi în articolul „Multe legende, multe adevăruri..." vorbeşte de colonelul basarabean „Coroev (Coroi)", paranteza pusă de savant subliniind numele iniţial al moldoveanului Coroev.

În satul meu de baştină, Codreni, un sfert de sat e Untilă, iar alt sfert – Untilov. Au apărut şi vreo câţiva Untilo. De regulă tinerii se duceau la armată Untilă, iar când reveneau erau Untilov sau Untilo. În Ialoveni descendenţii marelui folclorist Petre Ştefănucă, condamnat la moarte de Stalin, au fost rebotezaţi în Ştefaniuc şi Stepaniuc. Timp de aproape două secole conţopiştii ruşi şi sovietici i-au rebotezat cu sârg pe basarabeni: ca aceştia s