Rar mi-a fost dat sa vad o categorie mai fara simtul penibilului decat liderii sindicali. Dar cum nu vorbim despre niste academicieni, nici nu am pretentii. Barosanii care invart sabia poporului obidit deasupra capetelor nici nu-si propun sa devina repere ale moralitatii, au alte insarcinari.
Noul Cod al Muncii le arcuieste spinarile ca la fiare, nu le ridica insa si mingea la fileu, cum isi imagineaza atat ei, cat si liderii Opozitiei care vor sa culeaga fie si cate doua voturi din simbolistica acestui demers de contestare a grozaviei. Pentru ca intre timp, chiar daca o face cu doua viteze, lent si foarte lent, Romania se desteapta.
Proiectul de act normativ reinstaureaza sclavia, patronii vor putea sa dea afara oamenii mult mai usor, nu va mai exista nicio protectie! - striga liderii sindicali in cor. Clar ca nu va mai exista, dar pentru lenesi, mosteniti prin contractul de privatizare cu clauza expresa si incompetenti.
Trebuie sa fii nebun, ca patron, sa renunti la cei calificati, devotati, harnici si inventivi. Acestia nu vor avea de ce sa-si teama slujbele. Iar cei care vor fi dati afara pentru lipsa de productivitate vor fi inlocuiti de altii, care corespund. Doar nu-si imagineaza cineva ca vor apela multinationalele, de pilda, la populatia afro-americana din Carolina de Sud, cunoscuta pentru harnicie! Tot cei din Romania vor umple spatiul, dar macar vor veni inarmati cu constiinta. Sau macar cu premisa existentei acesteia.
Boierii sindicali vin in platouri, urla, isi smulg parul din cap, dar nu au niciun pic de credibilitate. Nu pentru faptul ca vorbesc in numele saracilor de la inaltimea vilelor, masinilor scumpe, privilegiilor care le permit sa presteze in relanti la bancul de lucru. Ci deoarece nu au avut vreodata vreo initiativa cu finalitate. Cu exceptia lui Victor Ciorbea, Miron Mitrea - ca miscarea sindica
