Are stilul său original de a scrie piese de teatru, ţine cursuri de retorică şi are titlul de conferenţiar doctor la Facultatea de Filosofie, iar în curând va susţine lecţii de rock la Fundaţia Calea Victoriei din Bucureşti.

Rock-ul este de fapt o pasiune pe care o are de vreo 30 de ani. „În 1983, mi se prevedea un viitor infernal, compus din eşecuri, catastrofe şi puşcărie. Fiindcă ascultam AC/DC ori Black Sabbath. Fanii Boney M erau mai aproape de Haydn, de Partid şi de Mântuire decât vagabonzii care se spurcau cu Back in Black“, şi-a amintit profesorul.

„Iată că am avut norocul să mi se propună, după atâta vreme, un curs de istorie a rock-ului. A trebuit să ajung doctor în filosofie, conferenţiar universitar pentru a merita asta. Se pare că am fentat puşcăria destul de bine“, glumeşte Sebastian Grama. Este totuşi o îndeletnicire de care nu se poate bucura oricine şi la care cu siguranţă îşi va găsi „adepţi“ chiar şi printre cei grizonaţi.

Nu se crede un non-conformist

La facultate, predă filosofia imaginarului şi istoria filosofică a retoricii. Cât stă la catedră şi le vorbeşte studenţilor, nu crede că este un non-conformist.

Dincolo de toate aceste lucruri, Sebastian Grama îşi dă seama că are chiar obiceiul de a pretinde, la examene, nu doar opinii personale despre lume şi viaţă, ci şi cunoştinţe foarte precise, informaţii verificate, lucruri de acest fel.

Are însă şi unele îndoieli

„Mi-e însă teamă că timpurile şi locurile îşi secretă criteriile de selecţie. Filosofia şi teatrul erau importante pentru grecii vechi la fel cum pictura era importantă pentru italienii Renaşterii sau, iarăşi, filosofia pentru germanii sfârşitului de secol XVIII şi ai începutului de secol XIX. Sper ca din România noastră să rămână ceva mai mult decât nişte comentarii agresive pe Internet“, este părerea conferenţiar