Două zile au fost suficiente pentru ca imaginea justiţiară a PDL să crape ca mumia unui faraon. În spatele vorbelor şi-a făcut apariţia, semeaţă şi maiestuoasă, demagogia de cea mai joasă speţă.
Luni, când baronimea PSD-istă se lega cu lanţuri de trupul suferind al lui Nicolescu de la Argeş, crizantemele PDL au reacţionat cu elan îngeresc: iată cum aceşti neocomunişti îşi apără corupţii şi se opun Justiţiei!
Miercuri, când au fost chemaţi să dea aviz favorabil cererii DNA de arestare a deputatului Dan Păsat, ilustru anonim din armata PDL, parlamentarii coaliţiei aflate la Putere au trecut la procedee de iluzionism. Deşi aveau 12 din cei 22 de membri ai Comisiei aflaţi în sală, deci majoritate garantată, PDL, UDMR şi UNPR nu au „livrat" suficiente voturi împotriva lui Păsat. Aşa s-a ajuns la scorul de 10 voturi pentru arestare, 8 împotrivă şi 4 abţineri.
Regulamentul spune clar: pentru ca Păsat să ajungă în plenul Camerei Deputaţilor cu aviz de arestare, era nevoie de 12 voturi împotriva acestuia. Cum două au venit de la PNL, tot ce mai lipsea erau 10 din cele 12 voturi ale coaliţiei PDL-UDMR-UNPR. Deci, se putea şi cu două „defecţiuni". Dar au fost patru! Asta nu se mai numeşte accident, ci premeditare. Iar rezultatul este clar: Comisia a votat împotriva arestării lui Păsat.
Şi pentru că politicianul român se simte bine şi cu sula-n fund, şi cu sufletu-n Rai, liderii deputaţilor PDL au încercat să vopsească decizia, comunicând plenului că a dat aviz favorabil arestării! Carevasăzică, o curvăsărie la vot a fost urmată de o minciună la comunicare. Din punct de vedere juridic, Comisia a votat în favoarea lui Păsat.
Nu poate fi trecut cu vederea nici jocul politicianist al deputaţilor PSD, care au votat împotriva arestării lui Păsat. Mişcarea le-a ieşit, dar aşa s-o face, oare, justiţie în România? Colegii domnului Ponta ar fi putut taxa nu
