Peste ani se va vorbi despre PD-L ca despre un ciudat fenomen politic, coada unei comete numita Traian Basescu, o efemera aparitie cu o la fel de brusca si neinteresanta disparitie.
Un partid nascut din moftul unui singur om, o formatiune sacrificata de acelasi politician pentru a-si duce cu bine cel de-al doilea mandat la bun sfarsit. Un partid fara identitate - nici socialist, nici liberal sau, la fel de bine, si socialist si liberal fara voie si fara convingere.
PD a ajuns la putere in 2004 dupa ce plecase de la un 7%. Alianta cu liberalii, jocurile de culise facute de noul presedinte de atunci si promisiunile de starpire a coruptiei instaurate de PSD au ridicat enigmaticul partid la cote pe care nu le visasera nici cei fideli si devotati membri. Nu rezultatele unei guvernari au saltat partidul, ci mereu acelasi om - creatorul sau - Traian Basescu.
Alegerile din 2008 vor ramane in istoria partidului ca varful unui perioade glorioase.
Tot ceea ce a urmat dupa 2008 a reprezentat doar picajul continuu al Partidului Democrat Liberal. Traian Basescu l-a folosit fara niciun fel scrupule, atat pentru castigarea alegerilor din 2009, cat si pentru consolidarea puterii in cel de-al doilea mandat. Aflat din nou fara viziune, fara ideologie si credinte, actiunile PD-L din ultimul an si ceva nu au fost decat reactii la situatii limita, incercari de aproximare a unor solutii economice, iar in rest amatorism pana la disperare.
In van s-au chinuit cei cativa membri cu adevarat marcanti si cu personalitate sa-i imprime o directie, o strategie. Unicul plan al partidului a fost si va ramane eterna sustinere a presedintelui sau - Traian Basescu. Tocmai de aici si minciunile si erorile pe care le-a facut cu o nesimtire si o degajare fara margini, cu nimic comparabila din trecutul politic romanesc.
'Geaba vine acum
