Macroeconomia reală şi nu doar cea financiară reprezintă soluţia pentru creşterea economică. Creşterea endogenă a economiei trebuie încurajată prin scăderea rezervei minime şi încurajarea creditelor pentru investiţii, prin creşterea deficitului bugetar sau prin existenţa unei sume mai mari disponibilă pentru garanţiile acordate de bănci şi încurajarea construirii de poli economici.

Rolul politicilor economice naţionale este de a asigura creşterea bunăstării economice prin sporirea prosperităţii cetăţenilor şi prin asigurarea vitalităţii instituţiilor. Ţările concurează şi cooperează din punct de vedere economic şi prin urmare fiecare trebuie să îşi dezvolate politici care să le asigure diferenţierea şi prosperitatea. Chiar dacă sună simplist, nu poţi să te specializezi pe consum. Este în interesul tuturor să participăm la dezbateri privind îmbogăţirea viziunii curente, care să permită creşterea economică într-o manieră sustenabilă.

Rezultatul obţinut în mod repetat în toate ţările de abordarea "financiaristică" a FMI a dus la o creştere economică sub-optimă pentru perioade extinse de timp.Un număr din ce în ce mai mare de economişti consideră construcţia celui de-al treilea pilon, care se referă la macroeconomia reală şi nu doar la cea financiară, ca fiind soluţia pentru creşterea economică. Această abordare încorporează o perspectivă pe termen mediu şi lung, şi nu doar pe termen scurt, fiind o perspectivă relevantă pentru o creştere economică sustenabilă.

Pentru a desena o alternativă economică, mai întâi trebuie înţeleasă situaţia actuală. Modelul promovat de FMI şi în România, cunoscutul "financial programming model", generează programe fiscale şi monetare bazate pe agregate monetare ale balanţei de plăţi şi pe identităţi fiscale. Accentul este pus pe doar două axe: inflaţie scăzută şi deficite fiscale reduse, pe fondul unei liberalizări a