Am urmarit în ultimele două zile documentarul lui Cornel Mihalache despre MISA lui Bivolaru. Şi am găsit toate ingredientele ratării unui subiect foarte bun. (nişte detalii despre producţie aici). singurul moment lăudabil din cele două ore a fost scoaterea în faţă a greşelilor pe care Adrian Năstase şi le recunoaşte faţă de grupare; cîţiva membri care vorbesc despre acea perioadă neagră. Sînt singurele minute bune. apoi intrăm în linia obsedant sexuală. Ok, există o dimensiune erotică importantă a acestei mişcări. Dar de ce trebuie să-ţi faci tot materialul tot pe spusele unui ziarist obsedat că a găsit filme “porno” cu MISA (de fapt, nişte kitschoşenii erotice, atît de penibile că-ţi fac pielea găină) tot materialul e montat şi manipulat astfel încît să inducă ideea de: aha, v-am prins, de fapt voi vă întîlniţi să v-o trageţi! Iar membrii MISA intervievaţi roşesc sfioşi în faţa camerei. Şi dacă şi-o trag ce? Putem merge mai departe să vedem ce i-a unit pe oamenii ăştia, de unde vine succesul etc? ratarea e completă spre final cînd intervine regizorul Cornel Mihalache cu o varză totală despre virilitatea poporului român, cu un Dan C.Mihăilescu vorbind despre Povestea pulii a lui Creangă (fără să zică cuvîntul, că era şi Liiceanu lîngă el) şi alte penseuri despre Brâncuşi aruncate în final de autor. Cea mai periculoasă combinaţie: să te crezi creativ cînd faci documentar. să-l arunci în tot zarzavatul ăsta pe Gabriel Andreescu, cel care spune multe lucruri de bun simţ acolo, lucruri care sînt lăsate să plutească în aer. sînt acuzaţii că se fac videochaturi erotice, că sînt exploatate fete prin MISA – toate astea sînt lăsate în gura ziaristului antiporno – nici o investigaţie în plus dacă tot vorbeşti despre oameni care gîndesc altfel, încearcă să dai o idee despre organizarea mişcării, ce a însemnat ea, momente importante în istoria ei, dă-mi măcar o idee despre