• Copiii sînt bine-mersi / The Kids Are All Right (SUA, 2010), de Lisa Cholodenko.

În The Kids Are All Right, o seriocomedie deşteaptă despre valorile familiste, familia în cauză nu e compusă din tată, mamă şi copii, ci din mamă, mamă şi copii – doi adolescenţi, băiat şi fată, născuţi unul din mama nr. 1 (Annette Bening) şi celălalt din mama nr. 2 (Julianne Moore), cu contribuţia anonimă a unui donator de spermă. Una dintre subtilităţile filmului este că această familie, la prima vedere atît de puţin tradiţională, e, în unele privinţe, şocant de tradiţională. În casa acestei familii, rolurile de „bărbat“ şi de „femeie“ sînt la fel de clar şi de rigid definite ca în casa celui mai neemancipat cuplu heterosexual. „Bărbatul“ e personajul lui Bening, printre funcţiile căruia se numără pusul pîinii pe masă (e medic), vocea groasă, fermitatea, înjuratul şi consumarea ocazionalului păhărel în plus. Iar „femeia“ e personajul lui Moore, printre funcţiile căruia se numără pasivitatea, neîncrederea în sine (nu merge la serviciu) şi nemulţumirea difuză.

Tocmai repartiţia asta burgheză a funcţiilor e cea care, la fel ca într-o farsă clasică, favorizează intruziunea unui personaj perturbator: tatăl biologic al copiilor, pe care aceştia îl caută şi îl găsesc. Prin intermediul acestui personaj (Mark Ruffalo), regizoarea şi coscenarista Lisa Cholodenko dramatizează un fel de miniatură a marilor dezbateri (americane) curente pe tema dreptului homosexualilor de a creşte copii. Mai exact, acest personaj îi permite să introducă două dintre argumentele opoziţiei. Unu: oare un copil nu are nevoie şi de părintele de celălalt sex – masculin în cazul de faţă? (Într-adevăr, unul dintre copii – băiatul – pare să aprecieze şansa de a juca baschet şi de a discuta despre viaţă cu tatăl său, iar atunci cînd acesta îl avertizează în privinţa unui prieten nepotrivit, cuvîntul lui par