- Social - nr. 714 / 3 Februarie, 2011 - Sa ne-ntoarcem putin, acasa, in Romania. Va rog sa spuneti istoria transplantului de inima din Romania. Sunteti in masura sa o faceti. - Noi am inceput in 1999, la 2-3 decenii dupa ce am desfasurat acea activitate experimentala, din mai multe motive. In primul rand, ne-am concentrat pe chirurgia cardiaca. Nu exista, nu poti face un transplant cardiac fara sa ai o baza de chirurgie cardiaca. In care sa ai rezultate, evident. Inceputul din 1999 are si un motiv oarecum subiectiv. Se intamplasera cateva lucruri care ne-au determinat sa incepem programul de transplant cardiac la Targu-Mures. Au murit doi gemeni, oameni tineri, in jur de 30 de ani, unul dupa altul, cu aceeasi boala, cardiomiopatie dilatativa. Au murit aici, in clinica la noi, si nu i-am putut ajuta. Alt motiv determinant a fost decesul unui tanar absolvent de Medicina, care lucrase impreuna cu noi, aici, si pe care nu l-am putut ajuta. Atunci, in iulie 1999, am spus ca trebuie sa incepem aici, la Targu-Mures, programul de tansplant cardiac. Am efectuat primele trei recoltari multiorgan, adica ficat, rinichi, inima. Din nefericire, inimile respective nu s-au potrivit din punct de vedere imunologic. Atunci, am invitat din Germania si din Austria echipe care au participat la aceste recoltari. Scurtez: incercarile din Germania (doua) si Austria (una, la Universitatea din Viena) au fost cu succes, ceea ce a dovedit ca inceputul de la Targu-Mures a fost bun. Sigur, aceste recoltari le-am facut cu echipe de la Bucuresti, pentru ficat, sub conducerea prof. Irinel Popescu de la Spitalul Fundeni, si de la Cluj, pentru rinichi. Aparuse deja si legea transplantelor, care reglementa activitatea in acest domeniu, deci s-au pregatit niste date pe care pana in 1989 nu le-am avut. Si la Bucuresti s-au facut pregatiri, doctorul Serban Bradisteanu... - ...Care venise la Bucuresti de