Evenimentele ultimelor doua saptamani din Tunisia si Egipt au luat prin surprindere majoritatea covarsitoare a politicienilor si analistilor occidentali. In dorinta de a recupera timpul pierdut acestia au umplut toate canalele media cu declaratii, previziuni si analize pe tema situatiei Orientului Mijlociu. Nu imi propun sa fac o analiza similara ci mai degraba sa abordez ingust si specific acest subiect prin restrangerea stricta la domeniul economic intr-o geografie bine definita.
Orientul Mijlociu are multe definitii atat din punct de vedere geografic cat si pe crterii etnice sau religioase. Consideratiile mele se vor referi la 16 tari din regiune care au in comun religia musulmana si sunt majoritar arabe (si persane in cazul Iranului). Aceasta lista lasa in afara Turcia, Israel si Stanurile care au dinamici politice si economice cu totul diferite. Pentru exactitate, in ordine alfabetica, aceste tari sunt: Algeria, Arabia Saudita, Egipt, Irak, Iran, Iordania, Kuwait, Liban, Libia, Maroc, Oman, Qatar, Siria, Tunisia, Emiratele Arabe Unite si Yemen. O alta caracteristica comuna a acestor tari este ca sunt toate potential vulnerabile la evolutii politice interne rapide si haotice care le pot cauza, cel putin pe termen scurt, mari probleme economice. In cele ce urmeaza incerc sa evaluez cuantumul si dimensiunile potentialului impact economic la nivel global (si, separat, pentru Romania) ale unor astfel de probleme.
Au fost 16
Continuand parafrazarea titlurilor de filme clasice romanesti (scuze!) se poate spune mai in gluma mai in serios ca au fost 16 state nedemocratice din care 3 sunt actualmente in diferite grade de haos (Liban, Tunisia si Egipt) si 13 sunt dictaturi cu diferite grade de subrezenie. Sub aparenta unor cliseuri in mare mare parte justificate se ascunde o varietate surprinzatoare. Intai insa caracteristicile comune:Populatie foarte
