Foto: Tudor Cireş / Jurnalul Naţional E un epicurian. O „spune” şi acul de cravată cu însemnul confreriei patronate de Paul Bocuse, „Foruchette d’or”, pe care o poartă cu mândrie ori de câte ori are prilejul. E un pasionat al bucatelor şi al vinurilor bune – găzduieşte în propria-i „curte” Ordinul Cavalerilor Vinului European (Ordo Equestris Vini Europe) – şi pregăteşte cel mai bun balmoş pe care l-am mâncat vreodată.
Despre Bogdan Gîlculescu se poate spune, fără să greşeşti, că este întruchiparea gurmandului autohton, dublat de un gurmet pe măsură. E, s-o spunem drept, un „connaisseur”! Şi, ca de fiecare dată când drumurile (culinare) ni se intersectează, nu se poate să nu ne surprindă cu pasiunea cu care găteşte, deşi, cum am mai spus-o, nu este bucătar profesionist. Din prea multă dragoste pentru legile ospeţiei, doar, şi-a deschis la Câmpulung Muscel o pensiune – Casa Cristina – în bucătăria căreia nu se gătesc decât bucate româneşti.
Din bucătăria ciobanilor
În iarna asta, însoţind o echipă a televiziunii române care realiza o filmare pentru emisiunea „Ca la mama acasă”, aveam să gustăm încă o dată din minunatul balmoş muşcelean – „fondue roumaine”, cum îl „alintă” Bogdan Gîlculescu – pregătit de data aceasta nu de inimoasa bucătăreasă a locului, ci chiar de gazda noastră. Respectând regulile oricărui fondue din Alpi, şi balmoşul ciobanilor din Muscel se face din trei feluri de brânză - ne-a spus Bogdan. Mai precis, din brânză de burduf, telemea de oaie proaspătă şi urdă grasă de oaie, căreia i se mai adaugă şi ceva unt de oaie, ingredient pe care, din păcate, nu-l găsim decât la stână sau, cel mult, în locurile unde ciobanii îşi desfac produsele. „Se face mai întâi un cir – terci, n.n. – de mămăligă, cu puţin mălai măcinat mai grosier, la moară tradiţională, şi lapte proaspăt muls.
Se adaugă brânzeturile şi se lasă să fiarbă uşo
