Fructul îşi are originea în Orientul Mijlociu, dar acum rodierul este cultivat în toată lumea. Rodiile sunt de mărimea unei portocale, au coaja de culoare roşu-roz „tăbăcită”, care protejează o membrană albă. Lipiţi de această membrană sunt săculeţii mici cu seminţe înconjuraţi de o pastă roşie.
Legende
Rodia ocupă un loc central în folclorul şi legendele multor culturi, şi pentru abundenţa seminţelor ea a fost considerată mult timp un simbol al fertilităţii şi al vieţii veşnice, în special în cultura evreiască. Unii susţin că rodia ar fost fructul ispitei, fruct ce a dus la alungarea lui Adam şi a Evei din Grădina Eden. Se spune că în pelegrinările sale, alături de ucenici, Iisus mânca fructe de rodie, de aceea i se mai spune şi „fructul lui Iisus”. În China, seminţele de rodie erau îndulcite cu zahăr şi servite cu ocazia nunţilor, iar în momentul în care urma să se consume căsătoria seminţele erau aruncate pe podeaua dormitorului, pentru ca tinerii să aibă o căsnicie fericită şi rodnică. Femeile berbere foloseau rodiile pentru a prezice numărul urmaşilor, desenând pe pământ un cerc în care aruncau un fruct de rodie copt. În funcţie de câte seminţe se desprindeau din fruct, atâţia copii urmau să aibă. Profetul Mohammed considera că rodia curăţă spiritul de invidie şi ură şi i-a îndemnat pe cei care-l proslăveau să mănânce cantităţi mari din aceste fructe.
Când Persephona, zeiţa primăverii şi a fructelor, a fost ţinută în captivitate a jurat că nu va mânca nimic până nu va fi eliberată. Cu toate acestea, ea nu a putut rezista să nu guste rodia, ea mâncând aproape întregul fruct, lăsând doar şase seminţe neconsumate. Credincioşii cred că din această legendă derivă ciclul anual de şase luni de creştere şi recoltare, urmată de şase luni de iarnă.
În perioada antică şi medievală, rodia
