Am arătat că marketingul senzorial este de două feluri: al produsului şi al locului de vânzare. Mai jos vom face o prezentare a fiecăruia.
I. Marketingul senzorial al produsului
1. Văzul
a. Ambalajul. Este primul contact între consumator şi produs. El trebuie să atragă atenţia consumatorului, să-l ajute să repereze produsul şi să-l diferenţieze de produsele concurente. Prin grafică, ilustraţii, culori, formă şi materialele utilizate, ambalajul este vehiculul de imagine al produsului şi producătorului. Este, de asemenea, un instrument de seducţie: “ambalajul vinde marfa” este o zicală perfect adevărată.
b. Preţul. Vederea preţului influenţează cumpărătorul, indiferent dacă este sau nu conştient. Producătorii recurg la “preţul psihologic”, tehnică de maximizare a vânzărilor prin studierea nivelului de preţ considerat ca acceptabil de clienţi. Dimensiunea psihologică a preţului e cel puţin la fel de importantă ca şi cea psihologică. O altă tehnică, astăzi aproape generalizată, este “preţul magic”. O cafetieră nu costă 300 de euro, ci 299. Oricât ar părea de copilăroasă şi “ieftină” această metodă, schimbarea primei cifre a preţului are un efect garantat. După cum o reducere de la 13 euro la 10,99 euro va părea net mai interesantă decât una de la 13 la 11 euro.
c. Promovarea. Scopul unei campanii publicitare este maximizarea numărului de persoane expuse publicităţii. Văzul este stimulat necontenit prin repetarea promoţiei. Cu cât suntem mai mult expuşi unui produs, cu atât suntem tentaţi să-l identificăm în magazin. Văzul va influenţa cumpărarea în măsura în care imaginea produsului a fost imprimată pe retină şi, de acolo, pe creier.
O muzică specifică sau un “jingle” permit diferenţierea unui produs de concurenţă. Crearea unei “identităţi sonore”. Retailerul “Leclerc” foloseşte mereu aceeaşi voce în spoturile sale. Fabricanţii încearcă
