Ca orice jucărie încăpută pe mîna politicienilor din zilele noastre, Forumul mondial de la Davos a devenit un fel de bazar mediatic. Pentru unii, prilej să-şi mai aline cumplita teamă că bunica centenară a familiei nu i-a văzut la televizor suficient de mult, înainte de a se muta la cele veş-nice, iar pentru alţii să se umple de plăcerea mestecării surcelelor limbii de lemn pe care o plimbă-n gură la toate reuniunile "de importanţă capitală" unde sunt neapărat şi întotdeauna prezenţi. Desigur, nu aceasta a fost intenţia lui Klaus Schwab şi a echipei sale de organizatori ai Forum-ului de la Davos. El a fost proiectat ca o platformă de întîlnire şi schimb de idei pe teme relevante privind economia lumii, direcţiile ei de mişcare, cu contribuţia celor ce chiar au idei demne de a fi auzite şi dezbătute. Ca să nu-şi piardă de tot relevanţa, în oceanul de vorbărie produs de înaltele feţe politice, ce se arată musai la Davos, în fiecare an tot mai multe, organizatorii pun pe masă cîteva rapoarte de referinţă. Unul dintre cele mai importante este cel privind "Riscurile Globale". Ediţia 2011 nu face excepţie. Ea se singularizează, însă, prin orizontul apocaliptic care domină discursul, altminteri pătruns de cele mai bune intenţii: să-i prevină, în primul rînd pe inves-titori, asupra pericolelor de care sunt pîndiţi în jungla unei lumii globalizate răvăşite nu doar de consecinţele crizei financiare, ci şi de problemele pe care le-a moştenit, ori pe care le creează noul eşafodaj al luptei pentru putere: "Lumea nu mai este, cu niciun chip, în măsură să mai facă faţă unor noi şocuri. Criza financiară a redus capacitatea de rezistenţă a economiei globale, simultan a sporit tensiunile geopolitice şi gravitatea problemelor sociale, ceea ce sugerează că guvernele şi societăţile sunt mai puţin capabile să facă faţă provocărilor globale. Şi totuşi, după cum acest raport arată, suntem c