Nojoud Ali & Delphine Minoui, Nojoud, divorțată la 10 ani, traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu, Colecția "Reality Shock", Editura Pandora M, 2010
În noiembrie 2008, la New York, revista Glamour premia ca „Femeia anului“ mai multe doamne celebrisime (Nicole Kidman, Hillary Clinton, Condoleezza Rice), dar şi o fetiţă din Yemen, Nojoud Ali, scăpată cu greu de tortura de a fi „doamnă“ la vîrsta de 10 ani.
Într-adevăr, 2008 a fost un an „plin“ pentru Nojoud. În februarie era silită de ai săi (oameni sărmani) să abandoneze şcoala abia începută; în martie era dată de soţie unui bărbat de 30 de ani care, nerespectînd nici o înţelegere, îşi intră în „drepturi“ din prima noapte (stimulat şi de un proverb local al înţelepciunii tribale, gen „dacă fetiţă de nouă ani ţi-ai luat, căsătorie fericită ţi-ai căpătat“). În aprilie, biata „doamnă“ profită că e trimisă, într-o dimineaţă, să cumpere pîine pentru micul dejun şi, ca orice copil cînd are pe mînă banii de pîine, o face lată: se urcă într-un taxi şi se duce ţintă la tribunal, să ceară divorţ. Are noroc de nişte judecători înţelegători (chiar dacă purtători de hanger tradiţional la cingătoare) şi, mai ales, de o avocată inimoasă şi inspirată, care ştie să cîştige şi presa ca aliat. Nojoud are cîştig de cauză, e eliberată de obligaţiile femeieşti, se poate întoarce la Tom şi Jerry (sau mai exoticul Adnan şi Lina), la bomboanele cu nucă de cocos, datul în leagăn etc. În iunie deja rîde, în septembrie e din nou la şcoală.
DE ACELASI AUTOR Punctul Omega Toţi oamenii sînt mincinoşi Lumînările ard pînă la capăt Vacile lui StalinCartea care îi spune povestea face echilibristica unei impresionante decenţe, evitînd şi registrul senzaţionalului naturalist, şi pe cel al oftatului sonor de tip bollywoodian. Urmăreşte doar „mica voce interioară“ a personajului, ţesînd în jur un minidosar al aşa-numitelor
