Oraşul Porticurilor
Bologna nu este oraşul de care să te îndrăgosteşti la prima vedere, precum Florenţa sau Veneţia, dar te seduce încet-încet prin scenografiile sale cu porticuri, prin magnificele şi somptuoasele ei edificii, prin pieţele sugestive. Oraşul este situat în extremitatea meridională a Câmpiei Padane, între Milano şi Florenţa, în apropiere de Ferrara şi Modena, fiind un important centru agricol, industrial şi comercial. Începând cu a doua jumătate a secolului al VI-lea î.Ch., etruscii l-au făcut un important centru comercial şi strategic, definit ca "Princeps Etruriae". Apoi, a fost ocupat de triburile "Galli Boi", nume ce derivă de la celticul "bona", însemnând construcţie, menţinut şi de romani, care l-au cucerit în 191 î.Ch., lăsându-i denumirea celtică "Bononia". Mai este numit şi "Oraşul celor 100 de turnuri". Toate familiile puternice au construit cel puţin unul. "Bologna este frumoasă şi te încântă prin roşul său", scria Giosue Carducci. După o perioadă de decadenţă şi apoi de renaştere, abia în secolul al XI-lea devine unul dintre primele oraşe care fac parte din Liga Lombardă. Aici înfloreşte cea mai veche universitate europeană, cu renumiţi maeştri în drept, dar şi scriitori precum Dante, Petrarca şi Boccaccio. Secolul al XIII-lea a însemnat perioada de maximă înflorire politică, militară şi economică, o epocă de mari reforme, printre care "La lege del Paradiso" (1256), prima în Europa prin care este abolită iobăgia. În timpul epocii lui Bentivoglio, oraşul cunoaşte o excepţională reînnoire urbanistică şi o extraordinară înflorire a artei, dar şi o re-trezire culturală. Se măreşte numărul palatelor, la a căror înfrumuseţare contribuie maeştrii picturii bologneze, printre care, Carracci, Reni, Guercino, Domenichino, Giuseppe Maria Crespi.
Un itinerariu între librării, catedrale şi muzee
Foaierul Teatro Anatomico
Bologna
