Explicatia existentei in Constitutie a prevederii potrivit careia un parlamentar poate fi arestat numai cu incuviintarea Camerei din care face pentru a nu lasa loc abuzurilor cade de fiecare data cand pe rolul alesilor se afla o asemenea speta.
Trebuie sa fii nebun de-a binelea sa crezi, vazand desfasurarea de forte angrenata in justificari de conduita proprie, ca acolo, in Comisia juridica sau in plen, gestionarii suveranitatii consolideaza democratia.
E o fratie a nemerniciei, si onorabilii o stiu prea bine. Dar apar in fata natiunii cu smerenia de la spovedanie si insira atatea minciuni ca ma mir ca nu pusca televizoarele. Pesemne au dezvoltat rezistenta.
In cazul lui Dan Pasat, deputatul PD-L acuzat ca a santajat mai multi primari din Giurgiu pentru a-i determina sa incheie contracte cu firmele familiei sale, colegii juristi au reusit sa avizeze favorabil cu 10 voturi contra 8, obtinand si o premiera in materie: patru voturi nule.
Si a inceput dansul. Pedelistii sustin ca ei sunt eroii, indicatiile lui Traian Basescu fiind proaspete, Opozitia ca dimpotriva, portocaliii au furat curent, noroc cu ei, care consolideaza Justitia. Plus niste abtineri de la a devoala prestatia individuala, deoarece violarea secretului votului ar echivala cu un delict (iar pe mine ma cheama Alba ca Zapada, buna ziua, dragi pitici).
Nu are nicio importanta. O minima morala (what?) ar spune ca o asemenea solicitare nu ar trebui facuta, deoarece palicarii nu au doua perechi de boase, doar doua perechi de obrazi, grosi cat caramida. Si nu merita, data fiind activitatea lor in sanatoriul numit Parlamentul Romaniei, sa aiba nicio protectie, daca aia care fura trei sticle de apa minerala nu beneficiaza de aceeasi ingaduinta.
Dar cum nefericirea e doar pentru catei, o minima morala ar fi ca cererea procurorilor sa fie execu
