Revenirea lui Nicolae Dică la Steaua reprezintă una dintre cele mai anoste realităţi din fotbalul nostru. Tocmai de aceea am considerat că atât lăudacii piteşteanului, cât şi contestatarii săi au cheltuit prea multe vorbe pentru a forţa coordonate mincinoase ale evenimentului. De fapt, la vreme de criză, Steaua a recurs la un gest care nu-i crea cine ştie ce crampe financiare. L-a recuperat pe Dică, fotbalist a cărei cotă se afla în suferinţă din cauza unei cariere rătăcitoare. De aici înainte nu devenea raţională decât aşteptarea confruntărilor oficiale pentru a constata dacă Dică va răspunde cuviincios mâinii întinse de Steaua.

Dar cum raţiunea nu s-a livrat niciodată la liber în fotbalul nostru, radio-şanţul a băgat producţie specifică. Le­pă­dătorii elogiilor greţoase au apelat din nou rezonanţele unor împrumuturi frauduloase de perso­nalitate. Ne-au vorbit despre Dicanio, despre Zi­nedică şi, mai nou, despre Tri-Dică. Şucăriţii iremediabili au recurs la replica fără de care n-ar mai fi avut aer. Au reacţionat, dimpotrivă, prin exagerări create de convigerea lor in­timă conform căreia fotbalistul Nicolae Dică a murit înainte de a se naşte. Războiul celor două (scle)roze ar fi avut şansa de a se consuma în tranşeele nebăgării de seamă dacă sămânţa de scandal n-ar frige la deşte audienţa şi pe presacii dedicaţi. Ei n-au ratat prilejul de a plasa pe versanţi conflictul personaje, care, la rându-le, s-au inventat din spuma bălă­că­relii. şi aşa s-au cocoţat pe păreri contra­dictorii Gigi Becali şi Mihai Stoica.

Iar dacă tot vorbesc şefii, de ce să nu se înscrie la cuvânt şi împrici­natul, de ce să nu bage ceva indignare sâ­sâită însuşi Nicolae Dică, fot­balist care ne-a ajutat să aflăm că el are acasă oglinzi în care se vede frumos. Şi lucrurile şucăricioase nu s-au oprit aici. Dacă vorbele au stârnit doar indignarea lui Dică, faptele l-au revoltat pur