“Incepem să culegem roadele” – recunosc că aceste cuvinte repetate des de premierul Boc de la începutul acestui an, mă-ngrijorează. Îmi este neclar despre ce roade poate fi vorba, după doi ani de recesiune, reinflamare a inflaţiei şi 6 luni de austeritate bugetară ( reforma de facto a început la 1 an şi jumătate de la încheierea acordului cu FMI, odată cu tăierea salariilor bugetarilor, în rest au fost numai vorbe) Toate acestea au fost acompaniate de creşterea rapidă a datoriei publice, prin împrumuturi ale statului la bănci tocmai pentru finanţarea supravieţuirii.Vorbele premierului nu au nicio logică economică, dacă admitem că resursele bugetului de stat, că bănuiesc că singurele roade la care poate face un guvern referire astea sunt, nu sunt nici mai multe, nici mai bine utilizate. România a intrat în criză cu un deficit de 7.9 % lăsat de guvernul Tăriceanu. El este la sfârşitul anului 2010 de 6,6%. Vorbim de o reducere de 1,3% în doi ani de zile. E adevărat este mai mult decât nimic. Dar, acestea sunt roadele? Cu costul unei datorii crescute numai prin acordul extern de 20 miliarde?
Majorarea a 1,5 milioane de pensii anunţată de premierul Boc cu o zi în urmă a fost şi ea motivată de culesul “roadelor”. Dar aceste roade nu există! Există doar o teamă justificată de pierdere a alegerilor. În opinia mea există în acest moment un risc major de derapaj al politicilor economice, dat de apropierea alegerilor din 2012. Ciclurile electorale din România au cea mai nenorocită succesiune. Din 2 în 2 ani, alegerile promit să dea peste cap economia în lipsa unei strategii care să transceadă interesele de partid.
“Incepem să culegem roadele” – recunosc că aceste cuvinte repetate des de premierul Boc de la începutul acestui an, mă-ngrijorează. Îmi este neclar despre ce roade poate fi vorba, după doi ani de recesiune, reinflamare a inflaţiei şi 6 luni de austerita
