Corespondenţă specială din Egipt. La câţiva kilometri de nebunia din piaţa Tahrir, în care pofta de democraţie care a născut Revoluţia se amestecă cu sânge, pietre şi gloanţe, se află un alt loc în care viaţa se împleteşte cu moartea ca nicăieri în altă parte. Cunoscută de egipteni sub numele "Sumatri" şi de străini ca "Dead City" ("Oraşul morţilor"), zona este de fapt un cimitir uriaş de câteva zeci de kilometri pătraţi.
Cei mai mulţi dintre locatarii mormintelor sunt, însă, oamenii vii: aproape o sută de mii de suflete care locuiesc aici de când se ştiu. O parte dintre ei au ocupat criptele libere, însă cei mai mulţi vieţuiesc în aceleaşi încăperi cu morţii care sunt îngropaţi sub podele. "Este cel mai sărac loc din Cairo. Primii oameni au venit să locuiască aici acum 90 de ani", explică Sani, unul dintre tinerii din Cairo care se cutremură de câte ori are drum prin apropierea zonei Sumatri.
O cheamă Rawda, dar insistă să fie numită "Mama lui Muhammad". Are 65 de ani, toţi trăiţi în Sumatri. S-a născut aici pentru că tatăl său a fost unul dintre primii locuitori ai cimitirului. "Aici o să mor, nu-i convenabil să mori direct în cimitir?", râde Rawda privindu-şi nora şi nepotul de şase ani.
Locuieşte împreună cu familia fiului într-unul dintre morminte. L-au amenajat cu paturi, cârpe întinse pe jos şi au chiar şi un mic televizor. Curentul electric l-au tras ilegal de la unul dintre stâlpii de înaltă tensiune din apropiere. Nimeni din familie nu lucrează şi nu a lucrat vreodată. Singurii bani pe care îi primesc sunt pomana de la cei veniţi să-şi îngroape morţii. Într-o lună bună, strâng cam 600 de lire egiptene (aproape 100 de dolari) pentru toţi cinci.
Dacă au baftă de înmormântări, mănâncă tot din mila rudelor celui decedat. Dacă nu, încropesc o masă cu ce găsesc prin jur. "Azi n-avem ce mânca şi nici prietenii noştri
