In urma cu exact doi ani, Romania repurta un important succes juridico-diplomatic. Prin decizia 2009/9, Curtea Internationala de Justitie de la Haga a pus punct litigiului dintre statul roman si Ucraina privitor la Insula Serpilor. A fost nevoie de o perioada de peste patru ani, 34 de runde de negocieri si 630.000 de euro pentru ca tara noastra sa primeasca ceea ce i se cuvenea.
Aceasta stanca, situata la 45 de kilometri de Sulina, avand o suprafata de 17 hectare, poate fi lesne traversata per pedes in mai putin de o ora. Altele au fost insa motivele pentru care a devenit subiect de necontentenita polemica.
In februarie 1948, dr. Petru Groza, in virtutea calitatilor sale oficiale de prim-ministru, fara putinta de decizie, se supunea unei hotarari a biroului politic comunist. Din el faceau parte in aceasta speta doar patru persoane: Hannah Rabinsohn (Ana Pauker), Luka Laszlo (Vasile Luca), Burach Tescovici (Teohari Georgescu) si Georghiu-Dej. Drept recunostinta, "semi-romanii" noii puteri puneau pe tava stapanilor de la Kremlin Insula Serpilor.
Din punct de vedere juridic, protocolul si procesul-verbal de predare a acestui petec de pamant semnate de Romania Populara si URSS sunt neconstitutionale, fiind nule si neavenite pentru dreptul constitutional. Ele nu aveau nicio valoare, deoarece nu au fost ratificate de Parlamentele celor doua tari, Marea Adunare Nationala, respectiv Sovietul Suprem.
Imediat dupa incorporarea teritoriului, sovieticii au instalat o importanta baza militara cu rol de supraveghere maritima si aeriana, in scopul unui control deplin asupra gurilor Dunarii. Preluarea Insulei Serpilor a determinat diminuarea considerabila a intinderii platoului maritim teritorial al Romaniei.
Pe aceasta fasie din Marea Neagra ar fi amplasate statii de bruiaj si ascultare a convorbirilor, dar si sisteme rada
