In contextul crizei politice din Egipt, evolutia evenimentelor graviteaza in jurul a patru actori principali: presedintele Hosni Mubarak, aflat la al cincilea mandat consecutiv, Mohamed ElBaradei, fostul sef al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica si principala figura a opozitiei, Omar Suleiman, fostul sef al serviciilor secrete si actual vice-presedinte si Fratia Musulmana, cea mai mare organizatie politica islamica din lume.
Contextul istoric al venirii la putere a lui Hosni Mubarak
Independenta Egiptului fata de puteri externe a inceput in 1922, dupa o serie de proteste violente impotriva ocupatiei britanice. Fostul sultan, Fouad I, instalat de englezi la putere in 1914, a devenit primul rege al Regatului Egiptean, ramanand puternic ancorat in sfera de influenta a Imperiului Britanic. In 1936, el a fost succedat de fiul sau, Farouk I, care a domnit pana in 1952. Pe fondul coruptiei extrem de raspandite in tot regatul si a pierderilor teritoriale suferite in razboiul cu Israel din 1948, Farouk a fost inlaturat de la putere printr-o lovitura de palat organizata de un grup de ofiteri, care avea ca scop final abolirea monarhiei si declararea republicii. Ultimul rege al Egiptului, Fuad al II-lea, a urcat la tron la varsta de doar un an, lasand controlul efectiv asupra tarii in mana unui guvern civil.
Republica a fost instaurata in 1953, cand armata a abrogat constitutia si a inlaturat guvernarea civila. Primul presedinte al Republicii Egipt a fost Muhammad Naguib, care a condus tara timp de un an, fiind succedat de Gamal Abdel Nasser, care l-a tinut timp de 18 ani in arest la domiciliu din cauza unor neintelegeri privind guvernarea tarii. Nasser a guvernat Egiptul printr-o perioada extrem de tumultoasa a istoriei, si s-a remarcat prin nationalismul sau pan-arab si prin realizarea unei scurte uniuni cu Siria, in u
