Refuzul preşedintelui egiptean Hosni Mubarak de a părăsi imediat puterea creşte tensiunile din Egipt şi amplifică incertitudinea privind viitorul ţării. În Occident au apărut deja divergenţe cu privire la pericolul ca un val islamist radical să înece Orientul Mijlociu.

Întrebarea care preocupă cancelariile şi mediile academice occidentale în aceste zile este „Ce se întâmplă dacă Fraţii Musulmani cuceresc puterea în Egipt?‘‘. O primă tabără a reunit adepţii „voinţei populare‘‘, optimişti care consideră că pericolul islamist este mult exagerat şi că o guvernare democratică în Egipt este imposibilă fără Fraţii Musulmani, cea mai importantă şi mai bine organizată mişcare politico-religioasă din Egipt şi din întreaga lume arabă. Cum Fraţii nu au participat niciodată la guvernarea unei ţări, cu atât mai puţin în Egipt, unde mişcarea este interzisă, entuziaştii revoluţiei egiptene par dispuşi să le acorde prezumţia de nevinovăţie şi să le ofere şansa să-şi dovedească leadership-ul.

Un nou experiment islamist?

Argumentele în favoarea FM pornesc de la constatarea că mişcarea a renunţat la violenţă în anii '70, că a condamnat atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 şi că a fost vreme de decenii supusă persecuţiilor autorităţilor egiptene. În plus, deşi liderul actual al FM, Mohammed Badie, este descris mai curând drept conservator, el nu se apropie nici pe departe de figura ayatollahului Khomeini, cel care a fost adus la putere de revoluţia islamică din 1979 din Iran. Cu alte cuvinte, Egiptul anului 2011 nu este Iranul din 1979 şi, ca atare, riscul instaurării unui regim fundamentalist islamic în Egipt este minim.

În al doilea rând, revolta egipteană aspiră la libertăţi individuale, democraţie, egalitate şi oportunităţi economice şi la un regim politic reprezentativ şi necorupt. Cu alte cuvinte, principalele revendicări ale tinerilor egipteni sunt