Preotul basarabean Nicolae Şalaru a fost condamnat de poliţia politică sovietică la ani grei de GULAG pentru „activitate contrarevoluţionară" şi „propagandă antisovietică".

Nicolae Ion Şalaru s-a născut la 24 aprilie 1911 în satul Jora de Jos, judeţul Orhei, într-o familie de preoţi. În 1936, după absolvirea Facultăţii de Teologie şi disponibilizarea din Armata Română, a devenit preot în localitatea Izvoare, acelaşi judeţ. Când sovieticii ocupă Basarabia, la 28 iunie 1940, se evacuează în România.

Se reîntoarce în iulie 1941, când teritoriul revine în jurisdicţia României, şi râmâne aici şi după 1944, când ruşii ocupă din nou Basarabia. La 28 ianuarie 1946 este arestat de secţia judeţeană Orhei a MGB-ului (Securitatea) din URSS şi condamnat la zece ani de lagăr de corecţie prin muncă. În momentul arestării era căsătorit şi avea doi copii.

APĂRĂTOR AL ŢĂRANILOR DIN SAT

Ţăranii chemaţi martori la procesul înscenat de poliţia politică sovietică îi iau apărarea. Ei spun că preotul Nicolae Şalaru a avut un comportament impecabil în timpul războiului.

În iulie 1941, când revine administraţia românească în Basarabia, generalul Nicolae Dăscălescu, care avea moşie în satul Izvoare, constată că aceasta i-a fost devastată şi incendiată de ţăranii din localitate.

Cei vinovaţi sunt arestaţi. Nicolae Şalaru pune un cuvânt bun în favoarea inculpaţilor şi aceştia sunt eliberaţi.

Tot datorită lui Nicolae Şalaru este eliberat din arest şi fiul de 18 ani al fostului preşedinte al sovietului sătesc (acesta fugise cu Armata Roşie peste Nistru), chiar dacă preotul îi urăşte pe cei care au colaborat cu bolşevicii.

LOIAL STATULUI ROMÂN

Autorităţile sovietice sunt indignate de solidaritatea ţăranilor cu preotul lor din sat şi încearcă să identifice cu orice preţ „crimele" comise de Şalaru. În 1946 sovieticii înscenează mai mul