Împrumutul lexical din mai multe surse, în momente istorice diferite, a condus în română la specializări consolidate în timp, dar pe care influenţa aproape exclusivă a limbii engleze tinde acum să le amestece şi să le niveleze.

Am întâlnit în ultima vreme câteva surprinzătoare utilizări ale termenului translator în contexte în care apariţia sa ar fi fost, în deceniile precedente, imposibilă: cu referire la traducătorul de literatură sau de texte religioase. Situaţia apare în internet (pe bloguri, în anunţuri publicitare sau în ştiri jurnalistice): la o lansare de carte participă şi „translatorul romanului” (Vestul, 9.06.2010); „translatorii din spatele popularei Biblii New International Version” anunţă anumite modificări ale textului (stiricrestine.ro) etc. Utilizările de acest tip rămân totuşi, din fericire, destul de rare. Explicaţia lor este simplă: ca în atâtea alte cazuri, termenul englezesc de origine latină (translator) este preluat cu toate sensurile lui actuale, care sunt adăugate celor (deja specializate) ale împrumutului mai vechi translator (raportat la latină şi fixat în română prin intermediar francez).

Confuzia ar putea fi evitată prin simpla consultare a dicţionarelor curente, în care sensul românescului translator este bine delimitat. În DEX, inclusiv în ultima ediţie, din 2009, translatorul-persoană este definit ca „traducător oficial ataşat unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc; interpret”, iar translatorul-obiect (substantiv neutru) este descris ca „transformator electric instalat pe liniile de telecomunicaţii (interurbane)”. Între timp, cel de-al doilea uz s-a extins mult, termenul referinduse curent la programele de traducere automată; cele mai multe apariţii ale termenului românesc, în internet, au această accepţie („Tradu texte în peste 40 limbi, cu ajutorul translatorului online”; „translator on-line gratu