Cu putini ani in urma, referindu-se in cateva pagini la poezia sa, Sorin Neagu vorbea despre aceasta ca despre "o reconstituire parabolica a unei lumi menite a prinde viata intr-un fel de trista si fascinanta - deopotriva - carnavalizare a literaturii". Lucrurile se intamplau pe vremea aparitiei volumului Intre doua evuri medii , unul ce propunea un poet adevarat actualului univers literar romanesc, prin care se citeste parca din ce in ce mai putina poezie. Ca intre timp nimic nu s-a schimbat pe aceste coordonate este, oricum, un fapt bine stiut. Dar Sorin Neagu a revenit tot cu o carte de versuri, Cetatea mirajelor (Editura Semne, 2008).
O carte prin care aceeasi amintita "carnavalizare a literaturii" continua sa prinda, de fiecare data, nebanuite consistente.
Acum, un prim compartiment al acesteia, Antiteze in contemporaneitate, poate sugera, intr-un ciudat amestec de schitate expozitiuni, un univers oarecum atemporal, cu mici imperii "murind, din cand in cand, pe jumatate", cu fete morgane ori nemorgane deopotriva, "cu sceptice bunici, totusi morgane, / si unchi morgani in zile de vacanta, // cu Pasari-Lati-Lungili strivind coloane / peste mai multi Gerili de circumstanta." (Vara ingrijoratelor livezi). Aici "Din cand in cand, baieti morgani / stalceau un verb intranzitiv. // Se soptea-n turle: <
