- Diverse - nr. 715 / 4 Februarie, 2011 Pe timp de iarna, una dintre placerile incontestabile, de care avem parte din plin, este de a aluneca pe ghetus. Ghetus de timp de iarna avem la tot pasul, dar ceea ce ne intereseaza este ca il regasim pe trotuarele necuratate. Daca avem fericirea si de o panta, alunecam de-a lungul ei, de fiecare data, cu pornire din capatul ei de sus, pana la cel de jos. Daca incaltarile sunt adecvate alunecarilor, nimic nu mai sta in calea placerii si fericirii noastre. Odata cu inaintarea in varsta, se pare ca scade si interesul manifestat alunecarii pe ghetus, poate ca din pricina inevitabilelor cazaturi. Sa admitem ca si cazaturile fac parte tot din ritualul alunecarilor, dar nu toata lumea este pregatita temeinic pentru a le face fata. Cazaturile pot fi antero-ventrale, pe lateral stanga sau dreapta, uzual, pe burta ori pe spate sau in lateral. Momentul cazaturii este precedat de o serie de gesticulari, din maini si picioare, ceva ce ne duce cu gandul la evolutiile patinatorilor, cu diferenta ca protagonistul e fara patine si e liber sa-si manifeste proba de cazatura, fara bucuria aprecierilor juriului, deci, fara a fi notate, o evolutie total gratuita. Cel mai frecvent, din reflex, fiecare manifesta o tendinta de a atenua cazatura si da sa se sprijine, cel putin pe o mana, pe care, la fel de frecvent, o rupe in bucati, bucatele, o fisureaza. De acolo, de la locul contactului cu solul, gandul si pasii fiecarui protagonist se indreapta negresit spre medicul ortoped, singurul om in masura sa-i repare "avaria" pricinuita. Desprindem din cele de pana aici ca si o banala cazatura presupune o initiere prealabila, fiindca de talentul individual, in urma contactului cu solul, se ajunge sau nu cu oase rupte si mai apoi la medic. Sunt si cazuri in care, ce-i drept, se intampla mai rar, cand se cade simplu, in fund. Acestea sunt cazaturile cele