A fost lumea satului natal frână în destinul de artist sau simţirea profundă şi curăţenia sufletească din lumea satului au suflat vânt prielnic în pânze pentru nişte pui de ţărani care au ajuns mari personalităţi cunoscute. De cele mai multe ori, gândirea sănătoasă de ţăran i-a ajutat pe fiii satului cu har în ei şi cu ambiţie să izbândească. Iar frâna care le-a blocat drumul le-a fost eventual o întâmplare nedorită şi tristă.
Vasile Muraru a fost un copil de ţăran din judeţul Neamţ obişnuit să meargă cu văcuţa la rumegat iarbă, iar în acest timp feciorul de ţăran citea cărţi. Vasile Muraru, îndrăgitul comic, frate geamăn al hazului cu Nae Lăzărescu, îşi făcuse o bibliotecă înţesată de cărţi în casa lui ţărănească din Neamţ. Se mirau, dar cu admiraţie, consătenii lui – „uite şi un ţăran cu bibliotecă în odaia lui pricăjită!”. Mare drag de literatură a avut toată viaţa Vasile Muraru. De altfel, Nae Lăzărescu chiar îl pişca – „partenerul ăsta al meu citeşte toată ziua de nu mai avem timp să inventăm bancuri şi cuplete”.
După ce a dat examen de admitere la Institutul de teatru, până să se afişeze listele cu cei admişi, Vasile Muraru s-a întors la el în comună. Nu-şi permitea să piardă vremea prin oraş, prin Bucureşti, când era atâta treabă în ogradă şi întorcea fânul cu furca. Îi era sufletul doar la realizarea marelui vis, să fie student la clasa lui Dem Rădulescu. Când se însera şi nu-l vedea nimeni printre căpiţe, băieţandrul Vasile Muraru se aşeza în genunchi în iarbă şi se ruga la Dumnezeu să-l ia la clasa lui Bibanu. Nu l-a făcut de râs pe maestrul lui şi chiar din studenţie a câştigat premii importante la concursurile tinerilor actori.
A intrat în legenda studenţilor la teatru cupletul cu haz inimitabil în care Vasile Muraru era un miliţian dintr-o comună trebuind să împartă dreptatea la un incident pe şos