Societățile de asigurare din România nu au capacitatea de a face față unui cutremur de mare amploare precum cel din 1977. Motivele țin atât de capacitatea financiară a acestora, care este în strânsă legătură cu programele de reasigurare, cât și de capacitatea de gestionare a daunelor.

„Dacă vă uitați pe raporatele anuale veți observa că gradul de reasigurare pe segmentul property (proprietăți – n.r.) este foarte redus. Mulți asigurători nu cedează dintr-un motiv foarte simplu: costă”, a declarat președintele Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR), Cristian Constantinescu.

El a explicat că societățile de asigurare speră ca riscurile pe care le acoperă prin polițele vândute să nu se producă și să rămână în buzunar cu banii pe care i-ar fi cheltuit pe reasigurare.

În ceea ce privește lichidarea daunelor, Constantinescu a amintit că după cutermurul din ’77 un inspector putea finaliza două-trei dosare de daună pe zi, ceea ce înseamnă că asigurătorii ar avea nevoie de un număr foarte mare de oameni pentru finalizarea acestui proces.

„Ar fi bine dacă lichidarea daunelor s-ar termina în șase luni~, apreciază oficialul UNSAR.

Asigurarea obligatorie, o tâmpenie totală

„Acum am ajuns în faza a doua de tâmpenie totală: e foarte clar ce scrie în lege – persoanele care au o asigurare facultativă ce acoperă cele trei riscuri nu au nevoie de asigurare obligatorie”, spune Constantinescu, criticând declarațiile făcute pe marginea legii potrivit cărora respectivii proprietari trebuie să cumpere polițele obligatorii.

Data de la care proprietarii vor fi amendați dacă nu au nici asigurare obligatorie și nici poliță facultativă a fost schimbată de la 15 ianuarie la 15 iulie. Sancțiunile sunt între 100 și 500 de lei, în timp ce prețul polițelor este de 10 euro (4