Sezonul acesta, numărul pârtiilor de schi a crescut mai mult ca niciodată. Asta datorită investiţiilor făcute din bani publici sau fonduri nerambursabile. Au apărut mai multe variante pentru turişti, astfel că acum schiorul român are de unde alege atunci când ceva nu-i convine.
Din păcate, turismul de la noi se face nu în folosul celui care plăteşte, ci al celui care primeşte. În această iarnă a crescut numărul staţiunilor în care schiorii au nevoie de mai multe ski-pass-uri pentru a putea merge cu toate instalaţiile de transport pe cablu. Sinaia şi Azuga sunt cele mai cunoscute exemple, dar situaţia stă la fel la Muntele Mic, Parâng sau Straja. Nici la Arieşeni lucrurile nu stau mai bine, numai că acolo situaţia este ceva mai complicată, din cauza faptului că zona Vârtop, acolo unde se află cele trei pârtii de schi, este la graniţa dintre judeţele Alba şi Bihor.
Pentru cele două teleschiuri se folosesc bilete, în vreme ce la telescaunul cel nou, al bihorenilor, s-a introdus sistem de taxare modern, cu cartelă. Acest lucru îi scoate din sărite pe turiştii care merg la schi în Apuseni. Despre o asociere între cele trei părţi şi o bretea de comunicare cu pârtia de la telescaun nici nu poate fi vorba în acest moment, mai ales că între Arieşeni şi Nucet este o rivalitate uriaşă. Bihorenii sunt mai orgolioşi, pentru că au construcţii mai frumoase decât vecinii din Alba, care fac multe cârpeli.
Vladimir Todea, cel care administrează pârtia Vârtop 1, prima apărută în zonă, susţine că nu are nimic împotriva unei asocieri cu ceilalţi operatori de cablu. „Trebuie totuşi să vedem care e soluţia tehnică.
Tot ceea ce este acum la Arieşeni mi se datorează, deoarece eu am fost primul investitor, primul nebun, care a băgat bani acolo într-o perioadă în care unii s-au îmbogăţit făcând bişniţă în Turcia, Ungaria sau Serbia. Nu îmi pot da seama dacă au scăz
