O pledoarie în favoarea lui Mutu, explicînd oportunitatea unei convocări la echipa naţională

Cu figura lui de înger păcătos, Mutu este tăvălit prin scandaluri. Mai nou, e bănuit că e amestecat şi în bursa falsificată a pariurilor, fără dovezi palpabile, dar într-un băiat frumos, parşiv şi de atîtea ori vinovat, într-un talent bont ca el, toată lumea e dispusă să arunce cu pietre, satisfăcîndu-şi o voluptate de cîrd.

Iată că şi reprimirea cu drepturi depline în vestiarul Fiorentinei trenează, viitorul lui Adi ricoşînd dintr-o barieră în alta. Sperăm că pînă la urmă se va reintegra în “11″-le de bază, chiar dacă împovărat de dojeni, dar reflexiv, cuminţit, maturizat, scuturat de toate relele.

Apucături preluate şi rafinate

În fond, Mutu nu e un caz singular în fotbalul nostru. E doar mai proeminent, avînd în vedere altitudinea şi mediatizarea excesivă. El a preluat doar apucăturile altora, rafinîndu-le, împingîndu-le sub lupa unui fotbal măreţ cum este cel italian.

Ca un făcut, mulţi dintre jucătorii noştri înzestraţi n-au fost uşi de biserică. Evadări din cantonament, chefuri prelungite, cafteli, aventuri picante, toate au atîrnat în cîrca unor nume grele, pe care n-am să le pomenesc, mai ales că mulţi dintre rebeli au trecut prematur în nefiinţă şi n-am de gînd să le întinez memoria. Ce-i drept, Adi i-a întrecut pe toţi, năzdrăvan şi nesupus dovedindu-se de mic, punîndu-şi pe jar toţi dascălii, în frunte cu marele Dobrin.

Fascinaţia “Briliantului”

Fie ca paranteza în care a trăit în ultimul timp hăituit de oficialii clubului, de presă şi de justiţie să-l fi determinat pe Mutu să schimbe macazul. Deşi un domn grav cum este Andrei Marga, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, este de părere că Adi este un jucător terminat, exprimîndu-şi opinia într-un interviu recent, permiteţi-mi să nu-i împărtăşesc verdictul, alăturîn