Din vara lui 2005 până la finalul lui 2010, 15 nume de antrenori principali (ori interimari) s-au aflat sub acoperişul băncii tehnice a Universităţii. Napoli este al 16-lea antrenor al Ştiinţei în era Mititelu, italianul aflându-se la a treia experienţă cu gruparea din Bănie.
Meseria de antrenor în fotbalul autohton a devenit tot mai nesigură pentru cei care încearcă să implementeze în rândul jucătorilor tainele sportului rege. Privind retrospectiv, se observă că în ediţia anterioară numărul „îndrăzneţilor“ s-a oprit la 45, adică o medie de 2,5 antrenori/echipă.
În sezonul curent, recordul este deja pus în pericol, în 18 runde, numărul celor care
şi-au condus echipele de pe bancă ajungând la 35, cifra fiind micşorată de faptul că nu s-a mai ţinut seamă de o regulă mai veche, conform căreia un tehnician ar fi trebuit să antreneze doar o echipă pe durata unei stagiuni (Victor Piţurcă, T. Selymeş şi Ionuţ Badea au activat pentru două cluburi).
La tot acest tăvălug, un rol de „cinste“ l-a jucat Universitatea Craiova, studenţii olteni fiind lideri în 2009/2010 cu cinci tehnicieni. De fapt, instabilitatea băncii tehnice s-a dovedit a fi o obişnuinţă pentru craioveni după revenirea din 2006 în prima ligă. În intervalul amintit, „Ştiinţa“ a reuşit „contraperformanţa“ de a nu încheia nici un campionat cu antrenorul aflat la conducere în runda de debut. Acest fapt face ca dintre toate formaţiile care au evoluat în Liga 1, din 2006 până în prezent, doar „alb-albaştrii“ şi Vasluiul să aibă în cont cel puţin câte doi antrenori utilizaţi în fiecare sezon.
Lui Cîrţu i s-a oferit timp
Conducătorii din Liga 1 au adoptat, „în turmă“, o atitudine superioară, lipsită de respect şi sfidătoare faţă de proprii antrenori. Doar câţiva patroni au înţeles fenomenul şi au câştigat. Trei din ultimele patru titluri (2007, 2008, 2009) au fost o
