Managerii unităţilor spun că locurile sunt limitate şi au liste lungi de aşteptare.Avem nevoie de mai multe azile, dar managerii căminelor existente cred că un spital nu se poate transforma pur si simplu, în cămin.
CITIŢI ŞI
Primarii sibieni protestează împotriva desfiinţării spitalelor
Maria Dăncăneţ are 82 de ani. De câteva luni e fericită că e pe mâini bune. A ajuns în câminul spital din Sibiu, aici unde se bucură de tot ce nu avea acasă: îngrijire medicală şi o masă caldă. În plus, a scăpat şi de povara singurătăţii.
„Am venit din octombrie aici. Am aşteptat mai mult de o lună de zile, pentru că erau toate locurile ocupate. Sunt mulţumită pentru că avem condiţii bune, nu avem ce obiecta. Primim tratamentul la timp, mâncarea bună iar personalul este extrem de atent cu noi“, povesteşte femeia. Maria Lozneanu, de 85 de ani stă în acest cămin-spital de 24 de ani şi se simte ca acasă. „Avem tot ce avem nevoie aici. Eu sunt cea mai veche. Nu ne putem plânge de nimic“, spune femeia.
Dar sunt doar două dintre cazurile fericite, în care vârstnici rămaşi fără apropiaţi şi care nu se mai pot descurca singuri, îşi găsesc un loc într-o astfel de unitate. „Noi avem capacitate de 90 de persoane, dar avem pe lista de aşteptare alte 20 de persoane. Nu mai mult, pentru că le explicăm celor care vor să îşi depun dosarul că poate dura destul de mult până la eliberarea unui loc şi un loc se eliberează atunci când o persoană moare. Anual întregistăm 30-40 de decese“, spune Victoria Manolescu, asistenta şefă a Căminului-Spital din Sibiu.
La Sălişte situaţia este aceeaşi. Deşi azilul are 37 de locuri, în acest moment 59 de persoane sunt internate şi alte 100 sunt pe liste de aşteptare.
Aglomeraţie şi la privat
Nici în cazul căminelor private, situaţia nu este mai bună. La Căminul-spital Dr. Carl Wolff, toate cele 106 locuri sunt ocup
