Independenţa de care ne bucurăm în decizia profesională şi pentru care suntem deseori invidiaţi de colegi din alte specialităţi are un revers: aparţinem unei bresle predispuse la izolare, precum şi la un gen derutant de policalificare. Deîndată ce ne obţinem permisul de port-freză (citeşte dreptul de practică), ne aflăm – mai tot timpul – singuri, faţă în faţă cu pacienţii noştri şi problemele lor, iar în răstimpuri „funcţionăm“ ca administrator de firmă sau angajat, contabil, recuperator, agent de marketing, depanator, responsabil cu aprovizionarea, curăţenia, relaţiile cu presa sau cel puţin cu asistentele, laboratorul de tehnică dentară ori cu vecinii abuzaţi fonic de turbină, iradiaţi de aparatul de radiologie sau doar curioşi. (...)
Independenţa de care ne bucurăm în decizia profesională şi pentru care suntem deseori invidiaţi de colegi din alte specialităţi are un revers: aparţinem unei bresle predispuse la izolare, precum şi la un gen derutant de policalificare. Deîndată ce ne obţinem permisul de port-freză (citeşte dreptul de practică), ne aflăm – mai tot timpul – singuri, faţă în faţă cu pacienţii noştri şi problemele lor, iar în răstimpuri „funcţionăm“ ca administrator de firmă sau angajat, contabil, recuperator, agent de marketing, depanator, responsabil cu aprovi Publicitate zionarea, curăţenia, relaţiile cu presa sau cel puţin cu asistentele, laboratorul de tehnică dentară ori cu vecinii abuzaţi fonic de turbină, iradiaţi de aparatul de radiologie sau doar curioşi. Confuzia este sporită de faptul că, în ultimii 20 de ani, s-a produs – mai degrabă prin dezvoltare organică decât planificat – o diviziune a tipurilor de practică stomatologică în cabinete de cartier sau de lux, societăţi familiale, de „producţie“ ori de „investiţie“ (oricât de comerciali ar părea termenii, acesta este preţul plătit pentru a fi fost practic
