Minorii bătuţi până la inconştienţă de poliţişti în timpul protestelor din 2009 fie încă îşi caută dreptatea în instanţă, fie nu mai au putere să-şi afle „călăii"

Chiril Gumeni a trăit la 14 ani „fiorul libertăţii" primind pumni, picioare şi bastoane pe tot corpul. Despre protestele de acum doi ani, băiatul îşi aduce aminte doar de subsolul poliţiei unde a fost bătut şi lăsat inconştient. De atunci, adolescentul îşi caută dreptatea prin tribunale. Vrea să-i vadă pedepsiţi pe cei care l-au tratat ca pe un criminal şi care, mai târziu, au încercat să-i cumpere tăcerea.

20 ianuarie 2011. Judecătoria Buiucani. Ora 10.00. Un băiat de 16 ani, Chiril Gumeni, stă tăcut, neliniştit, pe banca din sala de judecată. Procurorul militar Ion Grosu îi dă ultimele indicaţii.

După mai bine de zece şedinţe de judecată la care a participat, Chiril cunoaşte pe dinafară procedura. Ştie ce urmează şi este hotărât să-şi expună din nou povestea. Să mărturisească din nou cum a fost „vânat", pe 10 aprilie 2009, chiar din faţa Guvernului, de poliţişti în civil, îndesat într-o maşină Opel Vectra vişinie şi dus în subsolul comisariatului de poliţie Buiucani. Acolo a fost bătut cu cruzime, lăsat inconştient, plin de sânge şi cu piciorul fracturat, pe marginea unei străzi din apropierea casei sale.

Pe banca acuzaţilor sunt poliţiştii Octavian Guţu şi Ion Paiu. Chiril priveşte rar în direcţia lor, încă speriat. Vocea îi tremură când dă declaraţii, însă răspunde răbdător la întrebările procurorului şi ale avocaţilor Iurie Chifiac şi Nicolae Marandici. Mama lui nu-şi poate stăpâni lacrimile atunci când povesteşte în faţa judecătorului prin ce a trecut copilul său care avea atunci 14 ani.

„Mi se rupea inima când îl vedeam pe patul de spital. A suportat două operaţii la picior. Şi acum mai are dureri. Are deseori coşmaruri, tresare în somn, a devenit nervos şi nelini