- Politic - nr. 715 / 4 Februarie, 2011 Potrivit Constitutiei, Statul Roman este o structura care se sprijina pe trei mari piloni: puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca, fiecare functionand aparent independent. In realitate, sunt angrenate intr-un joc interconectat al echilibrului, joc supravegheat de un arbitru neutru, numit presedinte. Din pacate, in cei 21 de ani postecembristi, in numeroase cazuri, presedintele nu s-a putut abtine in neutralitate, trecand de partea vreuneia dintre echipe, deregland jocul si compromitandu-i pe ceilalti competitori, pusi in situatia de a suporta oprobriul public, pentru jocul anost, viciat de arbitru. La randul lor, competitorii, incurajati de arbitrajul partinitor, au cautat sa-si impuna propriile lor reguli, mai mult de sabotare a celorlalte echipe, decat de jocul propriu-zis, transformand echilibrul in haos. Cum ceata asigurata de haos, era evidenta, un razboi necrutator a inceput impotriva puterii judecatoresti, prinsa pe picior gresit si cu mainile legate de doua legi: Legea de functionare a CSM si Statutul judecatorului si al procurorului. Nimeni nu poate spune ca justitia nu are azi propriii ei corupti, chiar incapabili, elemente care mai arunca in aer munca cinstita a majoritatii lucratorilor sai, dar, a arunca in permanenta cu noroi asupra celui de-al treilea pilon de sprijin al statului, fara ca acestuia sa-i dai legile care sa-i responsabilizeze lucratorii, are miros urat de tradare. Si pentru ca nu toata justitia a putut fi subordonata politicului, acesteia i s-au alipit doua aripi, DNA si ANI, aripi remarcate prin totala ineficienta, dar deosebit de "utile" in pasarea dosarelor de la unul la altul sau pentru dosirea acestora pentru momente prielnice politic. Concomitent cu demolarea justitiei, un alt pilon s-a pregatit de zor. Numeroasele reglementari legislative sau procedurale, necons