Aflîndu-mă la Paris, era normal să fac o vizită într-o galerie în care un român este bine reprezentat şi nu de azi, de ieri, ci de vreo cincisprezece ani.

Este vorba despre Galeria „Alain Margaron“, din cartierul Marais, 5 rue du Perché, în care compatriotul nostru, Aurel Cojan, a expus de nenumărate ori.

Galeristul Margaron a acţionat asemenea unui profesionist de clasă. I-a organizat o expoziţie personală în 1998 şi apoi din 2004, în fiecare an, pînă în 2007. De asemenea, în expoziţiile colective ale galeriei, Cojan a figurat de fiecare dată. A editat un catalog Cojan, iar anul trecut, prin intermediul şi bunăvoinţa sa, s-a editat un volum elegant, apărut sub semnătura lui Raymond Daydé, intitulat Aurel Cojan, le piéton de l’air. A fost editată totodată şi o versiune în limba engleză. Autorul este un entuziast om de cultură, istoric de artă, scriitor, jurnalist şi comisar de expoziţii. * Am ajuns la galerie chiar cînd domnul Margaron era pe punct de plecare. Avea o întîlnire la Beauberurg. I-am dăruit cîteva cataloage Cojan din 2004, cînd Galeria Contrapunct, sub egida Ministerului Culturii şi Cultelor, i-a organizat o expoziţie, iar Cojan s-a reîntors în patrie după 35 de ani, exact în ziua cînd împlinea venerabila vîrstă de 90 de ani. Era 3 martie 2004, o frumoasă zi de primăvară şi multă lume bună la vernisaj. Domnul Margaron nu a vizitat pînă acum România. Îi sugerez să facă o vizită. Îl asigur că va vedea tablouri de Cojan, de tinereţe, dar şi de maturitate. Îl tentează o vizită. La anul, are un proiect, organizarea unei expoziţii Cojan. Se scuză pentru vizita scurtă şi-mi propune să vedem pe îndelete o serie de opere ale Conului Ricu. Este dispus să-mi arate cîteva dintre „comorile“ din depozit. Îmi accentuează chiar că îi face multă plăcere să discutăm pe marginea lucrărilor. Stabilim o întîlnire pentru mîine după-amiază, la patru. O să am ce