Egiptul fierbe, protestele de stradă sînt zilnice. La începutul săptămînii, erau peste 150 de morţi şi cîteva mii de răniţi. Tensiunea s-a ridicat nu doar în cabinetul preşedintelui Hosni Mubarak, ci şi în toate cancelariile importante ale lumii. Nu doar occidentale. Preţul petrolului a săltat rapid, bursele devin nervoase, exporturile egiptene sînt în pericol, Egiptul se goleşte de turişti (turismul asigurînd 11% din PIB, ceea ce nu-i chiar de colo). O anume îngrijorare domneşte atît la Washington, cît şi la Bruxelles. Italienii au mari interese economice în Egipt, aşa cum neliniştile militare şi strategice sînt mai ales la Ierusalim. UE a reacţionat, nu vrea destabilizare în zonă. Cu titlu de curiozitate, oficialităţile chineze au blocat cuvîntul Egipt de pe fluxurile şi portalurile de ştiri internaţionale. Tocmai pentru că, dincolo de miliardele de dolari investiţi de autorităţile chineze în toată lumea, în China, situaţia şomajului şi a nivelului de trai nu e chiar strălucită. Tineretul chinez cam bombăne şi oricînd poate exploda o bombă socială. Iarna nu-i ca vara nici în China. Revenind rapid în Orientul Mijlociu, să spunem că poporul egiptean, care a ieşit pe străzi, clamează demisia preşedintelui Hosni Mubarak. Cel care a făcut pacea cu Israelul şi a contribuit la o relativă stabilitate zonală are o puternică susţinere externă. Peste 1,2 miliarde de dolari intră în fiecare an în Egipt ca ajutor militar din partea SUA. Alte peste 300 de milioane de dolari sînt ajutoare nerambursabile. Economia Egiptului a crescut şi în 2010, cu 5,6 %, dar au crescut şi inflaţia (12%), şi şomajul (9%). Corupţia face însă ravagii, lumea e nemulţumită, preţurile au crescut, ca şi nivelul de sărăcie. Pe acest fond de degradare a vieţii de zi cu zi, influenţa grupărilor ultrareligioase şi teroriste a crescut. Au fost ţinute în şah mereu prin acţiuni dure de reprimare.