Evenimentele se precipită în ţara piramidelor; la ora la care scriu această „intersecţie“, nu e clar în ce direcţie se vor îndrepta şi unde vor ajunge pînă la data pu-blicării ei, spre sfîrşit de săptămînă. Imaginile care se succed cu repeziciune pe ecranele televizoarelor, cu zeci de mii de egipteni care-şi revendică dreptul de a înlocui un regim autoritar şi abuziv cu unul deschis înspre libertăţi individuale şi dreptate socială, sînt impresionante şi, în acelaşi timp, stîrnesc un sentiment de nelinişte. Unde se va opri marşul frenetic al acestei mulţimi dezlănţuite? Duminica (mai ales în decursul orelor de dimineaţă), programele politice abundă la televiziunea americană şi, în acest weekend de după discursul preşedintelui Obama despre „starea naţiunii“, dominante ar fi trebuit să fie comentariile legate de situaţia economică a Americii. De două zile însă, ştirile din Egipt prevalează şi comentatorii politici se întrec să explice cele văzute de telespectatori şi să prezică viitorul. Cu televizorul funcţionînd în surdină, încerc să termin un articol despre „gîndirea politică a lui Lev Şestov“. Mi-e greu să mă concentrez nu atît din cauza „bruiajului“ produs de televizor, cît mai degrabă pentru că ideile pe care încerc să le elaborez în legătură cu Şestov şi cu evenimentele trăite de acesta în urmă cu aproape un secol interferează cu cele sugerate de imaginile de pe micul ecran. Întrebarea „cît de bine putem să înţelegem, să interpretăm evenimentele care se petrec în jurul nostru, in real time, cum spun americanii“, revine obsesiv. Într-un lung articol-eseu în care prezenta, la scurt timp după emigrarea sa în Occident, noul regim comunist ajuns la putere în Rusia, Şestov recunoştea cît de puţin a înţeles natura evenimentelor care se petreceau în jurul său, în prima jumătate a acelui an fatidic 1917 (nu insist aici, fiindcă articolul la care lucrez va fi publica