În intervenţia precedentă din această jumătate de pagină am remarcat câteva volume de poezie dintre cele publicate anul trecut. Şi proza a numărat izbânzi considerabile. Am semnalat şi altă dată romanul Gabrielei Adameşteanu, Provizorat (Editura Polirom).
Este o carte cu o ţesătură fină, care impune o galerie de personaje verosimile şi memorabile şi care reînsufleţeşte epic o perioadă complicată din istoria noastră recentă (secolul XX, cu pustiitoare experienţe ideologice). Îndelung aşteptat, ca şi volumul de versuri al lui Ion Mureşan, primul roman al lui Ioan Groşan, Un om din Est (Editurile Noul Scris Românesc &Tracus Arte), a văzut lumina tiparului şi a fost una din cărţile discutate ale anului literar 2010. Pecetea de nuvelist este puternic prezentă în acest proiect epic de amploare (a apărut, deocamdată, volumul I al romanului), ceea ce pentru unii comentatori a constituit un defect al cărţii. Dar, dincolo de încadrări, proza lui Ioan Groşan atrage atenţia prin multe însuşiri: inteligenţă, inventivitate, ştiinţă a situaţiilor crud realiste, dar şi a celor simbolice, capacitatea de a schimba registrele, de la comic până la dramatic, calitatea povestirii, atât în planul general cât şi în detaliu, ca şi calitatea în sine a frazei. Toate vorbesc despre unul dintre cei mai valoroşi prozatori ai momentului. Un alt roman, şi bine scris, şi, tematic, cu o idee ingenioasă este Gde Buharest de Constantin Stan (Editura Charmides). El poate fi citit şi ca un omagiu postmodern, convingător textual, adus de autor marilor prozatori ruşi. Anul 2010 este, de asemenea, anul când au apărut volume de proză semnate de O. Nimigean, Rădăcina de bucsau (la Polirom), Radu Aldulescu, Ana Maria şi îngerii, (la Cartea Românească), Doina Ruşti, Cămaşa în carouri (la Cartea Românească), Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil (la Polirom), Matei Vişniec, Domnul K. eliberat,
