Tudor Gheorghe practică o meserie liberă, îngrijindu-se de opera poeţilor săi, cu care a copilărit spiritual / Foto: Dragoş Stoica / Jurnalul Naţional „Pentru mine poezia contemporană se încheie cu Adrian Păunescu, pentru că el e cel mai «tânăr» din galeria poeţilor cu care eu am copilărit, spiritual vorbind – a declarat recent Tudor Gheorghe, la Biblioteca Metropolitană din Capitală. Am fost alături de poeţii mei, de Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Leonid Dimov, Gheorghe Pituţ, Mircea Micu... Nopţi întregi am stat de vorbă şi am băut împreună şi de aceea am putut să mă aplec uşor deasupra melosului interior din poezia lor.”
„Ca un semnal al impotenţei poetice a acestei generaţii, care se mulţumeşte cu tot felul de aberaţii, am vrut să-i arăt ce înseamnă poezia adevărată – a continuat Tudor. Eu sunt cântăreţul acestor poeţi. Voi, poeţii de astăzi, dacă vă doriţi să aveţi un Tudor Gheorghe al vostru, cum au avut cei de atunci, căutaţi-l!”
Iar noi, publicul, îl putem găsi pe Tudor Gheorghe la Sala Palatului, la 4 martie, cu „Al cincilea anotimp – FEMEIA”.
„Grigore Vieru spunea că «femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii», iar eu mă gândeam că este al cincilea anotimp al permanentelor iubiri... Spectacolul îl voi începe cu Vulpescu: «În fiecare zi, ne batem joc/ De păsări, de iubire şi de mare,/ Şi nu băgăm de seamă că, în loc,/ Rămâne un deşert de disperare», urmează apoi «Umbra plopilor» lui Ion Horea: «Dă-mi gura ta, şi mă sărută,/ şi stele vor cădea pe rând,/ Cu umbra plopilor, tăcută,/ Alunecând, alunecând...»; femeia devine mamă şi aici îmi vine Mircea Micu cu: «Mamă eşti frumoasă ca o/ duminică fără sfârşit/ când se aude plânsul ierbii/ pierind sub câmpul înverzit/ Departe, peste mări de
